Optimism pragmatic

Am început, după Anul Nou, să ridicăm ușor din sprânceană la știrile despre gripa chinezească. Le-am ridicat bine de tot pe amândouă atunci când gripa a devenit italienească și amantul cumnatei unui coleg de muncă a intrat în carantină. Am coborât, de gura nevestii, până la Mega să luăm 42 de pungi de făină și 21 de sixpack-uri de bere (asta din proprie inițiativă), ne-am întors, am desfăcut una (nu, nu o pungă de făină) și ne-am așezat pe canapea. La TV, Iohannis încă se mai certa cu PSD-ul. Am tras un pârțuleț și ne-am dus la culcare. Abia când ne-am trezit am belit ochii mari de tot. Am dus copilul la școală în camera cealaltă, nevasta la coafor în baie și noi ne-am dus la birou în sufragerie. Am răspuns amplu și politicos la primele 37 de mailuri de la clienți care cereau să rezilieze contractele și monosilabic la următoarele 161. Ne-am văicărit la unison pe grupurile noastre de facebook și whatsapp, am făcut online o ședință de criză cu echipa, am țipat până ne-a bătut vecinul în țeavă. Ca să ne calmăm, am ieșit cu soția la masă în bucătărie. După masă ne-am făcut siesta undeva între Digi și Antena B1, desfăcând încă 4 (nu, nu pungi de făină). Am aflat ce e aia Ordonanță Militară, ne-am pus bookmark în browser la https://www.worldometers.info/coronavirus/ și am descărcat, completat, printat, semnat și ștampilat câte 5 exemplare din Declarația de Ieșit din Casă, câte una pentru fiecare situație absolut, dar absolut specială.
Abia acum, când toate acestea sunt de domeniul trecutului, începem să ne uităm la viitor. Și, ca să nu ne apară chiar așa de negru, ca să putem formula strategic, pe puncte (așa cum am învățat la cursul de Bla Bla de anul trecut) răspunsul la întrebarea Ce naiba facem cu afacerea noastră (bunicică, dealtfel) și cu viața noastră (bunicică, dealtfel)? vă invit la

Optimism…

Da, optimism! Cum bine puncta un prieten într-o discuție pe marginea unei pungi de făină, antreprenorul are optimismul în sânge și vede oportunități unde alții văd probleme. Deci n-ar trebui să ne fie greu să vedem partea plină a paharului.
Să începem cu paharul ăsta mare, în care ne bălăcim cu toții, oameni și coronaviruși laolaltă – România (de oala globală n-am să mă leg, deocamdată, decât contextual). Paradoxal (sau nu), covizii vor contribui la limpezirea apei din pahar.
Sistemul de sănătate greu încercat acum va ieși întărit, urmare a eforturilor investiționale și organizatorice din această perioadă, așa că putem conta, pe termen mediu, pe un act medical de calitate mai bună.
Interacțiunea cu Statul va deveni mai facilă, prin digitalizare (ați văzut că se poate?) iar povara birocrației excesive va scădea, pe cale de consecință. Știu, inerția va fi foarte mare, dar va fi compensată, sunt convins, de creșterea exigenței cetățenilor contribuabili.
Traficul în marile aglomerări urbane se va descongestiona întrucâtva, odată ce lucrul de acasă se va permanentiza pentru o parte dintre angajați, iar debirocratizarea ne va scuti de drumuri inutile.
Sistemul de învățământ va învăța, și el, din provocările crizei. Vom renunța tot mai mult la lecțiile ținute de la catedră și vom trece la cele practice, utile, actualizate ca și conținut și metodologie.
Biserica noastră non-aggiornata va pierde din mușterii de la moaște și, implicit, din aroganță. Va pune gresie mai ieftină în Catedrala Mântuirii și va reveni, sper, la rolul de îndrumător spiritual.
Chiar și mediul politic se va mai cerne de incompetenți și sinecuriști. Nu repede, nu ușor, dar inevitabil.
Un Stat mai flexibil și mai partener va contribui la dezvoltarea mediului de afaceri și al inițiativei private. Celălalt mare stimulent – finanțarea – va fi asigurat, pe termen scurt, de banii din elicopter injectați în economie, iar pe termen mediu de relaxarea prognozată a condițiilor de creditare.
Criza resurselor umane se va rezolva, măcar în parte, The Hard Way. Diasporenii repatriați acum, la ananghie, dar și băștinașii concediați vor îngroșa rândurile celor dispuși să muncească cinstit pentru a pune o pâine-două pe masă.
Continuăm cu paharul mijlociu – comunitatea. Comunitățile. Cea locală, comunală, a scării de bloc, cea profesională, religioasă, patronală, cea a alumnilor BusinessDrive, ONG-ul, asociația de părinți sau grupul de prieteni. Vedem cu toții în această perioadă cât de eficace sunt asocierile bazate pe valori și/sau obiective comune, de la petiții online și lobby până la ajutorul nemijlocit pentru cei aflați în nevoie. E de așteptat ca rolul comunităților să devină din ce în ce mai important, și asta nu-i decât un semn de maturizare a societății. Care mă bucură nespus.
Paharul cel mic – familia – e, poate, cel mai important. Lucrul de acasă, coafatul în baie, școala din dormitor și consumul de făină ne pun pe toți în fața unui examen dificil, pe care mulți îl bagatelizează, gen Bunicii voștri au fost la război, voi nu puteți să stați pe canapea.
Nu toți vom trece acest greu examen – unii vom lua amenzi pe Ordonanța Militară, alții vom divorța sau ne vom da, demonstrativ, cu capul de colțul mesei. Însă acei (sper, cât mai mulți) dintre noi care vom depăși cu bine proba statului în casă vom ieși întăriți. Vom fi învățat sa fim mai concesivi, mai înțelegători, mai atenți la nevoile celor de lângă noi și ne vom fi consolidat relațiile cu soții, părinții, copiii sau frații noștri. Iar asta ne va face mai buni și mai puternici.

Well, vedeți acum partea plină a paharului? Dacă da, e timpul să gândim

…pragmatic

Concret, să trecem în revistă provocările și oportunitățile din câteva verticale de business. O bună parte dintre ele erau, firesc, prezente și acum trei luni, actuala criză nefăcând altceva decât să le potențeze și să le accelereze. Nu-i, desigur, o listă exhaustivă; le-am pus în ordinea în care mi-au venit în minte:
Retail FMCG – aparent, duduie în această perioadă, însă duduitul de acum poate deveni scârțâitul de mâine. De acord, nu le putem imputa rafturile de făină goale, cumpărăturile panicarde de acum nu puteau fi prevăzute. Sincopele actuale pe lanțul de aprovizionare se vor constitui în lecții pentru viitor. Retailerii cei mari vor pune, spre disperarea Micilor Producători Români Care Vor Și Ei Să Vândă În Marile Lanțuri Și Nu Înțeleg De Ce Nu Sunt Primiți, noi exigențe privind capacitatea de livrare și constanța calitativă. Debușeul și oportunitatea o vor reprezenta retailerii mici / magazinele de proximitate, care se vor putea diferenția printr-o sortimentație variată, alternativă, eventual asociată cu branduri locale, sau prin specializare (brutării, măcelării, lăptării). Cu o condiție (valabilă pentru toate industriile de mai jos) – să accepte plata cu cardul/telefonul!
La fel de valabil pentru (aproape) toate celelalte sectoare – criza de personal e de așteptat să se diminueze (am explicat mai sus), deci calitatea serviciilor și a interacțiunii umane probabil se va îmbunătăți.
Alte oportunități: merchandising, automatizări in store, customer experience.
Retail non-FMCG – puternic lovit de criză, e de așteptat o reașezare importantă. Probabil marii jucători vor găsi, ca și la criza precedentă, resurse pentru a depăși perioada dificilă cu sacrificii moderate. Sunt de așteptat optimizări de procese/costuri și continuarea migrației spre vânzarea online (dictată de schimbarea mentalității și comportamentului consumatorilor).
Similar cu zona FMCG, și aici magazinele mici vor rezista doar dacă vor reuși să se diferențieze prin poziționare pe segmente (ex: premium, proximitate, vârstă, etc), specializare și calitatea serviciilor.
După trecerea vârfului crizei, e de așteptat un reviriment, odată ce potențialii clienți vor renunța la Spending Freeze.
Retail Online – cu siguranță va avea o pondere în creștere, nu-i nicio surpriză aici. Sortimentația de produse și servicii vândute online va include, practic, tot portofoliul de consum pe care, mai mult, îl va extinde prin produse/servicii specifice online. Provocările principale vor rămâne la cele două capete ale procesului de vânzare – promovarea online, respectiv livrarea produselor fizice.
La primul capăt, unde Google, facebook & co, dar și marketplace-urile gen amazon, emag fac legea, vom asista la reglementări legislative tot mai agresive care să limiteze giganților poziția de cvasimonopol, deschizând astfel oportunități pentru soluții antreprenoriale disruptive.
La cel de-al doilea capăt, unde principalii jucători din piața de curierat de la noi au ajuns la flote impresionante, dublate de variante de livrare alternativa (Uber, Glovo, etc) și tot nu fac față, cheia e tot la stat, care va trebui să asigure infrastructura necesară, dar și strategii moderne de urbanism și reglementări specifice (bunăoară, culoare de zbor pentru drone).
IT – ul rămâne unul dintre domeniile ce vor avea, pe termen mediu, de câștigat de pe urma contextului actual. Chiar dacă acum companiile de IT au clienți care suspendă sau reziliază contracte, tendința generală de digitalizare și de trecere online le va da în continuare oportunități de business, cu statul ca și cu mediul privat. Din păcate, acestea vin la pachet cu oportunitatea de a rămâne scumpi, aroganți și neaproape de clienți și cu cea de a vinde în continuare ore de programare în loc de soluții.
Pe termen lung însă, și acest domeniu se va autoregla. Companiile de IT vor presta tot mai puțină programare pentru clienții lor, și tot mai mult pentru a realiza produse proprii, pe care să le vândă ca atare sau în regim Software as a Service. Nevoia de a angaja o firmă de IT ca să-ți customizeze site-ul, magazinul online sau chiar ERP-ul vor deveni, nu peste mult timp, istorie, la fel ca și call-urile interminabile în care se discută despre fonturi și pixeli. Sunt deja platforme (făcute tot de IT-iști) din care poți să-ți faci singur toate astea, sau, dacă chiar ești bâtă, să-ți rogi secretara sau puștiul de la marketing. Apar deja soluții în care poți să realizezi aplicații complet noi fără să știi boabă de programare. Puțină răbdare!
Real Estate / Construcții Civile – ei, aici vom avea de-a face cu schimbări semnificative. Pe lângă aportul de forță de muncă și subțierea comenzilor, care-i va determina, în primă instanță, pe constructori sa mai scadă prețurile, criza actuală va accelera regândirea completă a strategiei de Real Estate. Piața va muta accentul de pe clădirile de birouri – rămase acum goale – pe clădiri rezidențiale cu apartamente mai mari, pe construcții gen vilă și pe locuințe individuale. Renovările și extinderile locuințelor existente vor căpăta și ele amploare. Motivul e simplu: oamenii vor petrece tot mai mult timp acasă, iar nevoile curente de locuit vor include birou, terasă sau chiar curticică. Mai mult, vom avea de-a face cu o dezurbanizare, iar amplasamentele se vor muta dinspre marile orașe către localitățile mai mici. Constructorii care se vor specializa pe astfel de lucrări vor avea de câștigat.
Banking – pilonul economiei va continua să-și joace rolul, nu însă ca până acum. Stimulate de reglementările ceva mai laxe de așteptat din partea BNR și, mai sus, de politicile monetar/financiare Europene, dar înghesuite în același timp de amenințarea FinTech-urilor, Criptomonedelor și IFN-urilor, băncile își vor accelera drumul pe care au pornit, pe trei direcții:
– scăderea ponderii tranzacțiilor cu numerar;
– scăderea/anularea dobânzilor/comisioanelor pentru serviciile clasice, dublată de includerea în portofoliu de servicii noi, conexe, integrate în pachete, pentru persoane fizice și juridice;
– optimizarea / flexibilizarea (infra)structurii și reducerea aferentă a costurilor operaționale.
Producție – firește, sunt diferențe mari dacă vorbim de Dacia, Bosch, Continental sau de făbricuța de mațe pentru cârnați a solistului de la Body&Soul. Există însă puncte comune, valabile înainte și după criză: dependența de cererea pieței (cantitativă și calitativă) și capacitatea de adaptare la aceasta; coșmarul logistic dat de lipsa infrastructurii de transport; abilitatea de a-și gestiona eficient costurile, iar asta va necesita investiții mari în tehnologie, automatizări, etc.
Turism / Hospitality / HoReCa – probabil sectorul cel mai lovit de micuțul coronavirus, dar care are, dacă ne referim strict la turismul autohton, mari oportunități de revenire rapidă. Să explic de ce: după ce vom redobândi dreptul de a circula liber ne vom năpusti să ne compensăm neumblarea. Nu vom pleca afară, din două motive: mai întâi, teama ne va ține mai aproape de casă; apoi, pentru că e mai ieftin (oricum, cred ca unul din efectele crizei va fi scumpirea transportului aerian, care oricum era la limita limitei limitei profitabilității). Deci, oportunități antreprenoriale pentru orice facilități/servicii legate de turism, mai ales în jurul zonelor tradiționale turistice de la noi, care vor fi primele spre care ne vom îndrepta. Hotelierii care se pot finanța ar face bine să-și planifice investiții în oportunități de entertainment adiacente, de la ATV-uri și tiroliene la servicii de masaj și terapie cu nămol. Da, o să ne înghesuim iar pe DN1, dar venim!
Atenție însă, vom vrea o experiență comparabilă cu cea de afară iar diferența o vor face, mai mult ca întotdeauna, serviciile și oamenii. Nu toate hotelurile și restaurantele vor supraviețui, așa că faceți bine și scoateți de la naftalină uniformele cele noi, cu etichetele pe care scrie Clientul nostru, stapânul nostru. Sau, dacă nu vă-ncape, scrieți așa:

Dragoş Popescu